„Berlin Alexanderplatz” după Alfred Döblin, Regia: Dragoş Galgoţiu, Decorul: Andrei Both, Costumele: Doina Levintza

„Panta ascensiunii inutile…”

Berlin Alexanderplatz este o construcţie cu valoare de documentar, care înregistrează zgomotele oraşului condamnat, cântecele târfelor şi vuietul crizei economice.

Spectacolul îţi ia ochii prin costumele create de Doina Levintza, prin decorul lui Andrei Both şi prin momentele muzicale (pasaje din muzica anilor '20 sau piese neoclasice).

Berlinului nu-i este jenă să moară cu păcatele la vedere. Franz este un model reprezentativ pentru societatea paralelă din care face parte. Criminal proaspăt eliberat (încarcerat pentru că şi-a ucis accidental iubita), el încearcă să trăiască cinstit, dar urcuşul său către prosperitatea unei vieţi demne este imposibil. Galgoţiu foloseşte cu inteligenţă panta din centrul decorului, arătând ascensiunea inutilă a lui Franz; bărbatul este tras în jos şi rostogolit pe caldarâm de greutatea propriului corp şi a propriilor alegeri. În Alexanderplatz, târfele cântă, iar Franz devine peştele lor. Sistemul l-a învins, l-a pervertit. Viaţa lui este o eroare cinică a istoriei aflate în plină derivă. Este epoca crizei economice şi a crizei umane, începutul sfârşitului.

Spectacolul nu este o trecere de pietoni, ci o călătorie anevoioasă prin nisipuri mişcătoare. Cine va merge pe acest drum va găsi ascunzătoarea unor comori.