“Viaţa cu un idiot” de Victor Erofeev, Traducerea şi adaptarea: Maria Dinescu, Scenariu: Andryi Zholdak

“Fericire şi milă în acelaşi timp...”

Spectacolul “Viaţa cu un idiot”, în scenariul lui Andryi Zholdak, este unul de mare amploare pe care actorii sibieni îl trăiesc la maxim, ca de altfel toate spectacolele din repertoriul lor. Tema principală a piesei este istoria umanităţii. Bazată pe brutalitate şi violenţă în mare parte, stârneşte în fiecare spectator o multitudine de sentimente atingând puncte extreme, adică de la starea de fericire, uşurare, redată în momentul în care femeia rămâne însărcinată şi totul pare că merge spre bine, şi până la starea de milă provocată în momentul în care femeia este distrusă pur şi simplu de cei din jurul ei. Toţi actorii sunt în transă astfel că nici violenţa care se abate asupra lor nu o mai simt, iar spre sfârşitul spectacolului par a fii epuizaţi din punct de vedere psihic şi fizic. După cum ne-a obişnuit, regizorul  Andryi Zholdak foloseşte o varietate de elemente care îi caracterizează modul de lucru, şi anume proiecţiile video ce atrag privirile spectatorilor, ajutând actorii să treacă de la o scenă la alta, şi multe alte elemente printre care şi laptele, acesta simbolizând, în viziunea regizorului, păcatul.

Dacă ar fi să concluzionez în câteva cuvinte impresia asupra primei vizionări a acestui spectacol, aş spune doar că în ciuda temei abordate şi a violenţei implicate, apreciez mai mult munca depusă de actorii sibieni. Spectacolul lui Zholdak te lasă cu porii deschişi. Te simţi parcă scuturat din toate părţile. Face din corpul şi psihicul tău un vas în care imaginile sunt mereu în fierbere.