"Ghidul copilăriei retrocedate" de Andrei Codrescu, Florentina Mocanu, Gavriil Pinte, Regia: Gavriil Pinte, Scenografia: Roxana Ionescu

"Un om în două părţi sau două părţi într-un om?"

         Aceasta este marea mea dilemă. Andrei Codrescu este poet, prozator şi eseist. S-a născut la Sibiu, în 1946, sub numele de Andrei Perlmutter. În anii 60 emigerază din România în Statele Unite ale Americii, împreună cu mama sa, unde se stabileşte şi trăieşte şi în prezent. În acestă perioadă începe să semneze cu numele de Andrei Codrescu. 
        Încă din începutul spectacolului, putem observa personajul Andrei Codrescu matur, confuz de timpul care a trecut peste el. Trăieşte prezentul anilor 1990, când a sărbătorit 25 de ani de la absolvirea Liceului "Gheorghe Lazăr" din Sibiu. 

         Spectatorii aşezaţi la mese paralele, au ocazia de a participa la scenele din liceu, mai precis la probele de BAC, ale lui Andrei Codrescu, acesta întâlnindu-se cu egoul său de 18 ani Andrei Perlmutter, interpretat de actorul Ciprian Scurtea. Cea mai interesantă parte a întregului spectacol este aceea că poţi afla o mulţime de lucruri legate de viaţa omului şi scriitorului Andrei Codrescu, despre modul în care se făcea şcoală în anii `50-`60, despre relaţia elev-profesor de atunci, despre iubirile cu cele două colege şi cu profesoara de rusă. Trecerea de la un episod la altul este  marcată astfel încât se creează impresia că păpusile unui vechi orologiu medieval s-au pus în mişcare, recursul la memorie fiind accentuat de pedalările ritmice pe cele opt biciclete vopsite în alb cu coarne de berbeci, marcând în permanenţă plaiurile României mioritice.

         “Echipa de interpreţi” dă viaţă acelor personaje bizare ( Dulcea, Marinella, Ory, Aurelia, Marcel), dar şi Profesoarei de franceză, Profesoarei de rusă, enigmaticei Doamne în negru, Profesorului de educaţie fizică. Costumele sunt semnate de Roxana Ionescu şi, pe lângă regie, Gavriil Pinte, mai semnează decorul şi ilustraţia muzicală în „Ghidul copilăriei retrocedate".